Buna credință (necesară dobândirii proprietatății fructelor) în noul cod civil

Trebuie analizată în funcție de mai multe categorii:


1. Imobile înscrise în CF


 - buna credință a posesorului se analizează dpdv al oricărei persoane interesate de înscrierea în CF a terenului repectiv.(se aplică doar în cazul terenurilor, și implicit a fructelor produse de acestea)


Înscrierea în CF a terenului nu trebuie să aibă vreun viciu (chiar dacă privește un viciu de formă sau unul de fond) față de orice terț interesat.


În alte cuvinte, terțul trebuie să aibă toate motivele legale să creadă situația prezentată în CF, pentru ca posesorul să dobândească propritatea fructelor (mult mai drastic față de actuala reglementare)


2. Imobile ce nu sunt înscrise în CF (bunuri imobile și bunuri mobile în sensul actualei reglementări, adică inclusiv terenuri ce nu sunt înscrise- dacă mai există)


- se elimină posibilitatea acceptării erorii de drept (cum erau unele păreri în actuala reglementare)


-discuția pe titlul putativ rămâne, astfel judecătorul va aprecia de la caz la caz, putând face referire la Hamangiu, indiferent de soluție :).

Art. 486 c. civil

Op cit. p 596, pct 5

”Din art. 486, rezultă că buna credință presupune un titlu ca condițiune esențială a ei”

....poate nu am înțeles eu bine ce s-a zis la art. 485...dar aparent, titlul NU poate fi putativ

Op cit. p. 596 pct 8

”..eroarea de drept nu exclude buna-credință...” astfel, dacă o persoană posedă în baza unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren încheiat printr-un înscris sub semnătură privată, va dobândi fructele, în măsura în care nu se dovedește că știa despre titlul că este nul...(deși la mijloc ar fi o eroare de drept)

Op. cit. p 596 pct 11, revin și arăt:)


”Titlul translativ de proprietate nu se cere ca o condițiune deosebită fără de care posesorul nu poate fi considerat de bună-credință” - se pot culege fructele în baza unui titlu putativ

Temeiul îmbogățirii fără justă cauză - art. 484 c. civil

Op cit p. 591


”În baza principiului general de echitate, că nimeni nu se poate îmbogăți în paguba altuia, fie chiar de rea credință, legiuitorul a prevăzut în art. 848 că proprietarul trebue a plăti posesorului semănătura, arătura și munca”

Art. 485 c civil

Op cit  p. 594


”Pentru ca posesorul să aibă dreptul de a percepe fructele, nu e o condiție esențială ca el să stăpânească în baza unui act material”--poate sa fie și putativ, uitasem

Drept de superficie

Dacă tot suntem aici, cred că trebuie sa acordăm puțină atenție și surorii ei (accesiunea) vitrege.

Încă nu am ajuns la convingerea ca dreptul de superficie nu este un drept real accesoriu.

Mi se pare ca ține de esența dreptului de proprietate asupra unei construcții(inclusiv prin prisma art. 480 C civ.), dreptul de a-l exercita nederanjat de vanzator(care ar putea sa aibă pretenții pentru lipsa de folosință).

Astfel, daca V, titular al unui drept de proprietate asupra unei construcții si al unui drept de superficie asupra terenului de sub aceasta, vinde imobilul(doar dreptul de proprietate asupra constructiei), fără a menționa nimic de dreptul de superficie, trebuie să se considere totusi, că, în conformitate cu art 480 C civ, nu putea să nu transmita si dreptul de folosinta asupra terenului. (daca e așa e o clauză nescrisă nulă :) care dispare (nulitatea partială).

De aici trag eu concluzi ca dreptul de superficie este un drept real accesoriu, care se transmite o dată cu dreptul de proprietate (dreptul principal aferent).

”Drept de accesiune”

...art. 482 C civ..


”Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra a tot ce uneşte ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial”.


Nu prea e jurisprudență aici (op cit), să contemplăm o zi, două..... 


poate ne amintim vreo speță interesantă

Clauza de inalienabilitate în contractul de vânzare-cumpărare

Op cit p 584 pct 26

”Inalienabilitatea bunurilor, fie vremelnică, fie perpetuă, este o exceptie care nu poate fi creată decât prin lege”

Știm asta, cu o mica excepție convențională din unele puncte de vedere.

Asta ar însemna că nu poate fi admisă vânzarea cu clauză de a nu se construi ceva anume?

Tot o restrângere a exercitării dreptului de proprietate mi se pare.

Auzisem de o speță în care era inserată o asemenea clauză.

Și dacă asemenea clauze există ce înseamnă? contractul este lovit de nulitate în întregime?

Așa se întâmplă în exemplul de mai sus(e vorba de o donație, dar tot contract translativ este)

Mi se pare că din definiția nulității ar trebui sa înlăturăm clauza contrară normelor imperative, iar restul să rămînă (regula este că nulitatea este pațială).

Ma tot gândesc la un exemplu care sa reliefeze efectul stabilit de Noul Cod civil (clauzele lovite de nulitate sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale)

Actiunea posesorie

" ..scopul acțiunii posesorie este acela de a garanta exercitarea unui drept"

Pare evident dar niciodată nu m-am gandit în acești termeni.

Exercitarea dreptului de proprietate = usus, fructus și abusus

Exercitarea dreptului de proprietate

Acum cativa ani am auzit o discutie:

vecin 1 "am construit o fabrica de ciocolata, iar conform Regulamentul x al CE nu ai voie sa construiesti o ferma de animale!"
vecin 2 "in cazul asta trebuie sa ma despagubesti pentru ca imi ingradesti exercitarea dreptului de proprietate"

...m-am intrebat ceva vreme, cine are dreptate?

...azi, am gasit raspunsul in Hamangiu, op cit, pag 581

"deci daca fabricantul uzand de dreptul sau, a privat pe vecin de avantajul ce-l avea si l-a facut sa sufere un prejudiciu(in cazul nostru posibilitatea de a construi ce doreste), nu-l poate obliga la reparatiune"

- in carte, exemplul se refera la un proprietar ce a construit o fabrica de lumanari din cauza careia a crescut prima de asigurare a vecinului.