Drept de superficie

Dacă tot suntem aici, cred că trebuie sa acordăm puțină atenție și surorii ei (accesiunea) vitrege.

Încă nu am ajuns la convingerea ca dreptul de superficie nu este un drept real accesoriu.

Mi se pare ca ține de esența dreptului de proprietate asupra unei construcții(inclusiv prin prisma art. 480 C civ.), dreptul de a-l exercita nederanjat de vanzator(care ar putea sa aibă pretenții pentru lipsa de folosință).

Astfel, daca V, titular al unui drept de proprietate asupra unei construcții si al unui drept de superficie asupra terenului de sub aceasta, vinde imobilul(doar dreptul de proprietate asupra constructiei), fără a menționa nimic de dreptul de superficie, trebuie să se considere totusi, că, în conformitate cu art 480 C civ, nu putea să nu transmita si dreptul de folosinta asupra terenului. (daca e așa e o clauză nescrisă nulă :) care dispare (nulitatea partială).

De aici trag eu concluzi ca dreptul de superficie este un drept real accesoriu, care se transmite o dată cu dreptul de proprietate (dreptul principal aferent).

”Drept de accesiune”

...art. 482 C civ..


”Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra a tot ce uneşte ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial”.


Nu prea e jurisprudență aici (op cit), să contemplăm o zi, două..... 


poate ne amintim vreo speță interesantă

Clauza de inalienabilitate în contractul de vânzare-cumpărare

Op cit p 584 pct 26

”Inalienabilitatea bunurilor, fie vremelnică, fie perpetuă, este o exceptie care nu poate fi creată decât prin lege”

Știm asta, cu o mica excepție convențională din unele puncte de vedere.

Asta ar însemna că nu poate fi admisă vânzarea cu clauză de a nu se construi ceva anume?

Tot o restrângere a exercitării dreptului de proprietate mi se pare.

Auzisem de o speță în care era inserată o asemenea clauză.

Și dacă asemenea clauze există ce înseamnă? contractul este lovit de nulitate în întregime?

Așa se întâmplă în exemplul de mai sus(e vorba de o donație, dar tot contract translativ este)

Mi se pare că din definiția nulității ar trebui sa înlăturăm clauza contrară normelor imperative, iar restul să rămînă (regula este că nulitatea este pațială).

Ma tot gândesc la un exemplu care sa reliefeze efectul stabilit de Noul Cod civil (clauzele lovite de nulitate sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale)

Actiunea posesorie

" ..scopul acțiunii posesorie este acela de a garanta exercitarea unui drept"

Pare evident dar niciodată nu m-am gandit în acești termeni.

Exercitarea dreptului de proprietate = usus, fructus și abusus

Exercitarea dreptului de proprietate

Acum cativa ani am auzit o discutie:

vecin 1 "am construit o fabrica de ciocolata, iar conform Regulamentul x al CE nu ai voie sa construiesti o ferma de animale!"
vecin 2 "in cazul asta trebuie sa ma despagubesti pentru ca imi ingradesti exercitarea dreptului de proprietate"

...m-am intrebat ceva vreme, cine are dreptate?

...azi, am gasit raspunsul in Hamangiu, op cit, pag 581

"deci daca fabricantul uzand de dreptul sau, a privat pe vecin de avantajul ce-l avea si l-a facut sa sufere un prejudiciu(in cazul nostru posibilitatea de a construi ce doreste), nu-l poate obliga la reparatiune"

- in carte, exemplul se refera la un proprietar ce a construit o fabrica de lumanari din cauza careia a crescut prima de asigurare a vecinului.

Art 1909 C. civ și nulitatea donației bunului altuia

Aparent art. 1909 C civ se referă doar la bunurile dobândite ca urmare a unei vânzări.

Daca am accepta că art. 1909 se referă și la bunurile dobândite printr-o donație (bunuri ce se prescriu prin simplul fapt al posesiunii lor), ar însemna să facem ineficientă regula conform căreia donația bunului altuia e nulă.

Sau să acceptăm ca se poate cere anularea donației fără a se putea cere repunerea părților în situația anterioară.( nonsens)

Art. 468 Cod civil

Stiu ca am zis că o să mă concentrez pe noul Cod dar nu pot să mă abțin, odata cu apariția lui Hamangiu.

 În plus cred ca e mai usor să înțelegem Noul Cod dacă înțelegem pe deplin actualul Cod. Iar jurisprudența ajută foarte mult.

Așa că:  Codul Civil Adnotat de C. Hamangiu (Editura Librăriei Universală Alcalay &Co, 1925)-op cit

-pag. 560 pct 9
” Imobilizarea unui obiect mobil prin destinațiune presupune, în mod necesar, faptul proprietarului, iar nu acela al unui chiriaș sau arendaș”